Timpul e ucigasul perfect,
Omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata,
Omoara ura, omoara iubirea.
Nimic nu mai ramane…
De parca nu ne mai vrea Universul.
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul,
Imi schimba chipul, vietii fura sensul, risipeste stresul
Se ia de noi toti
Si-n urma lui nu mai raman nici chei, nici porti
Iar tu te porti de parc-o sa fii mereu aici.
Te-asezi atunci cand ar trebui sa te ridici,
Taci atunci cand ar trebui sa zici
Si-ataci… oameni care te iubesc crezand ca vor sa te faca sa zaci.
E-un joc nebunesc in care ca si ceilalti te prefaci ca e totul OK
Si-alaturi de ei distrugi lucrurile care ne unesc
Si nu reusesc
Sa-mi amintesc chipul bunicului meu, si-mi pare rau
Dar asta nu este unicul meu…regret
Caci timpul e ucigasul perfect,
Ne omoara putin cu fiecare gura de aer trasa in piept.
Ne face sa uitam cine am fost,
Ii face pe altii sa uite ca am fost,
E ultimul martor, imi stie viata pe de rost,
Dar in final lumea o sa vrea sa uite de noi si de ea
Si-atunci pacea va veni ca sa stea.